Nu strică o bere Carling după Coca Cola…

Priorităţile sunt clare, cam în această ordine. O poziţie finală cât mai elevată în Premier League. Chiar titlul, dacă se poate, deşi nu-i musai. Stadionul a fost reconstruit, acum echipa e în şantier. Deci un loc calificant în prima fază a grupelor Champions League ar fi mulţumitor. Apoi un drum cât mai lung în Liga Campionilor. Care să se încheie chiar cu mâinile pe trofeu, dacă se poate. Ar fi chiar imperios necesar, fie şi cu formaţia asta tânără. Cine a spus că nu se poate câştiga nimic cu puşti în teren? Şi apoi un drum cât mai lung şi în Cupa Angliei. Un parcurs care, în mod ideal, să se sfârşească urcând mai numeroasele trepte de pe noul Wembley întru primirea medaliilor învingătorilor. Ar mai fi ceva?

Ei bine, Arsene Wenger ştie ce ţinteşte. Champions League ar fi trofeul cel mai de preţ. Succesul care i-a ocolit pe „Tunari” la Paris, în finala din 2006 cu Barcelona. Un prim triumf continental, care l-a ocolit la cârma roş-albilor şi în finala Cupei UEFA cu Galatasaray. Dar francezul ştie că n-a mai câştigat nici titlul în Premier League din 2004 încoace şi din moment ce mânjii săi s-au autodepăşit în a galopa de la egal la egal cu campioana en-titre Manchester United, de ce n-ar forţa destinul în următoarele trei-patru luni? Iar Cupa Angliei rămâne subiect tabu. Poate doar a treia pe lista priorităţilor, dar mereu cu gândul la ea. Iar Newcastle, care va vizita sâmbătă Emirates Stadium, pare o pradă accesibilă pentru „Tunari” şi intrarea lor în optimi. Ar mai fi ceva?

Mereu mai e acel altceva. Cupa Ligii Angliei, acum pe nume Carling League Cup, nu şi-a găsit încă locul în palmaresul lui Arsene Wenger. Mare pagubă, veţi spune. Oricum ai lua-o, Carling Cup e ultima pe lista dorinţelor. Ar creşte în importanţă doar drept colac de salvare, dacă ai avea nevoie să „te scoţi” în ochii fanilor într-un sezon în care restul trofeelor au sfârşit în curtea rivalelor. Altfel însă, Cupa Ligii poate fi de fapt doar balast. O bătaie de cap în plus. Sau un cadru oficial de a-ţi testa restul componenţilor lotului, inclusiv vedetele de mâine. Dacă vrei însă să râzi cu gura până la urechi la finele carierei manageriale în Albion, atunci ar fi bine să-ţi asiguri şi Carling League Cup în cabinetul cu trofee. Autosugestia a funcţionat probabil şi pentru Wenger.

Cu patru succese în Cupa Angliei şi trei titluri de campion în Premier League, alsacul de la cârma lui Arsenal nu s-a ales încă din fotbalul englez cu Cupa Ligii. Ar fi poate timpul şi cazul, mai ales că şi „Tunarii” au cam uitat cum e să pună mâna pe acest trofeu. Arsene Wenger nu şi-a schimbat nici în actualul sezon obiceiul de a rula rezerve chiar mai june decât alde Fabregas în jocurile din Carling League Cup dar apetitul pentru a pune mâna pe medalia eludantă a crescut poate brusc la finala pierdută anul trecut. Din 1993, când cucerea Cupa Ligii în faţa lui Sheffield Wednesday, Arsenal Londra este unicul club de top care n-a mai cucerit trofeul, cu care a jucat pe masă o singură dată de-atunci, şi anume în 25 februarie 2007, la Cardiff.

În ’93, Arsenal a câştigat ceea ce se numea pe-atunci Coca Cola League Cup. Conform sponsorului Cupei Ligii. Ulterior, Liverpool şi Chelsea s-au impus de câte trei ori iar Manchester United, mai pe abordarea distantă a lui Arsenal, o singură dată. S-a dovedit de fapt în acest sezon, când United era eliminată cu 2-0 chiar pe Old Trafford, de divizionara secundă Coventry City, că Sir Alex Ferguson e mai consecvent chiar şi decât Wanger listei sale de priorităţi. Însă în vreme ce celelalte „mari” au triumfat în Cupa Ligii, Arsenal a fost văzută drept o trupă dezinteresată de statutul oarecum redus al competiţiei. Ei bine, se pare că Wenger vrea să altereze niţel impresia lăsată. Dar fără a renunţa la arma utilizării garniturii a doua.

Anul trecut, în semifinale, Arsenal a remizat la Spurs, 2-2, şi s-a calificat pentru Cardiff în prelungirile returului de pe Emirates: 3-1, de la 1-1 după 90 de minute. Pe Millennium din capitala galeză, tânărul englez Theo Walcott a deschis scorul în minutul 12 al finalei cu Chelsea iar Didier Drogba, cum avea să o facă şi în finala Cupei Angliei din mai, atunci printr-un unic gol, a semnat triumful albaştrilor lui Abramovich. „Dublă” în minutele 20 şi 84. Kolo Toure şi Emmanuel Adebayor respectiv John Obi Mikel au văzut cartonaşul roşu la final.

Anul acesta, în turul semifinalei, Arsenal a remizat din nou cu Spurs, dar pe Emirates, Theo Walcott egalând în minutul 78. Coreeanul Lee a încercat să-l deposedeze, mingea ricoşând din Walcott peste Cerny, ieşit în întâmpinare: 1-1. Norocos. Dar face. Marţi seară, pe White Hart Lane, în fieful rivalei locale Tottenham Hotspur, Arsenal n-are voie să piardă dacă e să se califice în finala de luna viitoare, de pe Wembley. Să fie şi cel de-al 48-lea ultim act al Cupei Ligii rezervat tot „Tunarilor” şi lui Chelsea? Depinde şi de returul de miercuri, Everton – Chelsea, ce porneşte de la 2-1 pentru trupa lui Grant.

Sare imediat în ochi lipiciul lui Theo Walcott de momentele cheie din istoria recentă a Cupei Ligii. Arsenal a câştigat-o pe când încă era sponsorizată de Coca Cola. De la finala din 2004 însă, competiţia rulează sub numele berii Carling şi poate Walcott şi restul mânjilor intuiesc oportunitatea de a rescrie istoria pentru „Tunari” şi de a-şi creşte cota de jucători din a doua garnitură. Walcott e de departe rezerva cea mai costisitoare din curtea Arsenalului. Duminică s-au împlinit doi ani de când era adus cu surle şi trâmbiţe de la Southampton, pe o sumă ce ar putea finalmente creşte la 17,5 milioane lire sterline, şi înafara interesului major în jurul selecţionării sale de către Eriksson în lotul pentru Cupa Mondială din 2006, adolescentul Walcott a supurat în umbra niţel mai vârstnicilor şi se pare talentaţilor colegi de club.

Sâmbătă, când nu l-a numit nici pe lista rezervelor pentru jocul de la Fulham, Wenger a reiterat potenţialul tânărului său recrut din liga a doua şi i-a dat de înţeles că figurează în planurile sale, poate cu un uşor bobârnac părintesc, care, luat de bun, te-ar putea doar mobiliza. La largheţea cu care s-a debarasat peste ani de alţi tineri englezi ai Arsenalului, ai fi tentat să speculezi că Wenger ar putea fi deja impacientat de progresul perceput drept lent al atacantului Walcott, comparativ cu aşteptările iniţiale, generate de suma de transfer şi toată pălăvrăgeala din mass-media.

S-ar putea însă ca Wenger să-i dea credit tocmai marţi marcatorului din manşa tur şi din finala de anul trecut. Cupa Ligii e pentru rezervele Arsenalului. Să se afirme aşadar! Walcott, îi vei dovedi oare odată pentru totdeauna francezului de ce eşti în stare?

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: