Fulgi de porumb

Mike Ashley e multimilionar. În lire sterline. Însă cu toţi banii lui, n-a adus fericirea la St. James’ Park. Până miercuri seară. Când, scontând pe elementul surpriză, a anunţat că l-a convins pe Kevin Keegan să revină la Newcastle United şi să semneze un contract pe 3 ani şi jumătate. Ca surpriza să fie totală, proprietarul clubului l-a adus pe Keegan cu elicopterul de la Londra şi l-a introdus publicului în prima parte a meciului rejucare din turul trei al Cupei Angliei, cu Stoke City. O lovitură de imagine.

Înaintea jocului, când vestea numirii a luminat oraşul din nord-estul Angliei, fanii au demarat fiesta. Urale. Chiote. Ţopăieli. Copii dansând în faţa camerelor de filmat în mâini cu cutii de fulgi de porumb „Special K”. Cu K nu de la firma Kellogs ci de la Kevin Keegan. Ashley, care îl demisese săptămâna trecută pe Sam Allardyce, după remiza albă din jocul iniţial de la Stoke, s-a mişcat aşadar relativ repede şi a făcut pe plac majorităţii fanilor. Le-a adus la cârmă un idol local, un om de-al casei. O liniştire a spiritelor.

Ce stă însă în spatele acestei numiri? S-o luăm pe rând. Allardyce, adus în vară ca antrenor de fostul prim-acţionar Shepherd, cu puţin înainte ca Ashley să preia clubul, a fost pe bună dreptate pus pe liber. Deloc la inima suporterilor, pentru stilul său rigid şi cu mingi lungi importat de la Bolton iar mai apoi pentru felul său distant, care parcă n-a vrut să simtă pulsul tribunei şi al locului, Allardyce a fost un accident în devenire.

Ashley, care asistase la destule jocuri din tribună, între chibiţii lui United, a înţeles că trebuie să-i câştige de partea sa pe cei mai fervenţi suporteri de fotbal din Albion. Aproape că a păşit strâmb, încercând fără succes să-l înlocuiască pe Allardyce cu o copie ceva mai şlefuită şi rutinată, Harry Redknapp. Care, acum la Portsmouth şi cu sudul Angliei în suflet, ar fi eşuat probabil aidoma lui Allardyce, datorită neperceperii la adevărata dimensiune a ceea ce înseamnă să fi fan al lui Newcastle United. The Toon Army, cum sunt porecliţi suporterii alb-negrilor. Chibiţi care gândesc cu sufletul şi operează cu inima. N-am să uit replica unui fan al lui United, întrebându-l de ce n-a fost îndeajuns de bun pentru ei şi club Sir Bobby Robson, un alt om de-al locului întors la matcă după pelerinajul prin Europa, dar demis chit că îi calificase pe alb-negri în Champions League: „He was mad!” „Era nebun!” Dar voi nu sunteţi nebuni după echipa voastră, my dear?    

Keegan are marele atu de a fi pe aceeaşi lungime de undă cu tribuna. Le înţelege păsul şi frustrarea. United din Newcastle, de la care se retrăgea din cariera de jucător în mai 1984, n-a mai câştigat un trofeu de decenii, în vreme ce United din Manchester iar mai recent Arsenal şi Chelsea au preluat ştafeta de cluburi dominante în insulă de la alde Liverpool ori Leeds United. Destule grupări au pus mâna pe titlul naţional sau Cupa Angliei dar nu şi Newcastle United. Alb-negrii, nicăieri. De aici nerăbdarea suporterilor. Frustarea lor e şi a lui Kevin Keegan pentru că alb-negrii, cu el la timonă, au avut 12 puncte avans la intrarea pe ultima turnantă în 1996, doar pentru a ceda în final coroniţa de campioană celeilalte United. „Şi v-o spun, m-aş bucura la nebunie să-i batem în cursa asta!”, descărcarea lui Keegan în direct, în interviul pe SKY Sports după una dintre acele etape nebune din primăvara lui ’96, a parafat dimensiunea pasiunii antrenorului pentru club dar pe undeva şi magnitudinea eşecului de la capătul campaniei. Acele vorbe au încă o vie rezonanţă în timpanele lumii fotbalului englez. În ochii tuturora, echipa promovată de el în ’93 şi adusă la un pas de titlu a fost, indiscutabil, una de fler şi creaţie, tehnică şi ofensivă. Newcastle dădea pe-atunci fotbalului englez meciuri de 4-3 cu multă sare şi piper. Era o boare de aer proaspăt. Pragmaticii au tras însă linia şi au reamintit doar de răbufnirea lui Keegan. Un antrenor care simţea că îi scapă titlul printre degete.

Acum 11 ani, tot în ianuarie, Keegan demisiona de la cârma lui United şi sosea în Londra, la un club de liga a treia. Fulham. Promovarea cu alb-negrii de la Craven Cottage dar probabil mai ales stilul cu care cucerise multe inimi la Newcastle, i-au crescut cota cât pentru a fi numit selecţioner al Angliei. Eliminat însă încă din faza grupelor la Euro 2000, chiar de România, Keegan n-a rezistat în funcţie mai departe de eşecul cu Germania, din preliminariile Mondialului, în ultimul meci jucat pe vechiul Wembley. Ca şi de la Newcastle, Keegan se retrăgea fără prea multe explicaţii. 

Ca şi la Fulham, în mai 2001 Keegan a preluat o echipă dinafara elitei, cu promisiunea de a o readuce în top. Manchester City tocmai retrogradase din Premier League iar Kevin Keegan s-a ţinut de cuvânt. În 2002, după o campanie în care azuriii marcaseră peste 100 de goluri, un festival ofensiv amintind de zilele lui Keegan la Newcastle cu Asprilla şi compania, fostul mijlocaş al lui City, Paul Lake, şi un jurnalist local au pus cap la cap campania promovantă într-o carte cu titlul „Manchester Messiah” şi cu Keegan zâmbitor pe copertă. O am în faţă, cu semnătura lui Kevin Keegan în original. În câteva cuvinte, esenţa. „Kevin Keegan – un mag al fotbalului, un ultratemperamental al sportului sau Manchester Messiah? Pentru adevăraţii albaştri, răspunsul e numai unul”. Ei bine, s-a dovedit până la urmă, în martie 2005, când o părăsea şi pe City, că e de toate.

Miercuri seară, pe BBC1, în văzul întregii ţări conectate la pulsul Cupei Angliei prin transmisia în direct a jocului Manchester City – West Ham, a fost difuzat un interviu acordat de Keegan acum trei luni. Cum că nu se mai întoarce nici în ruptul capului în antrenorat şi că, mult mai semnificativ, n-a mai fost la un meci de fotbal şi n-a mai ţinut legătura cu cei de la City din acel martie 2005. De aproape trei ani. Pe marginea înregistrării, moderatorul Lineker şi invitaţii săi, Hansen, Shearer şi Dixon, au comentat în pauza jocului. Care va să zică, a fost înţelept din partea lui Ashley să readucă la cârma echipei sale de pluton un fost idol rupt de fotbalul care în ultimii trei ani s-a schimbat uluitor? Shearer, plasat de bookmakers între candidaţii la postul lui Newcastle aidoma lui Keegan, doar de umplutură, a spus că este vorba de o numire în concordanţă cu pasiunile localnicilor. O numire care poate să inspire echipa, pe drumul cel bun. Şi el de loc din Newcastle şi văzut de ani de zile drept „antrenorul dintr-o bună zi al echipei”, Shearer s-a declarat la fel de surprins de anunţul lui Ashley ca mai toată suflarea fotbalistică. Houllier, Deschamps şi aşa mai departe, după ce Redknapp spusese nu.

A fost aşadar o mişcare populistă. Ashley a dat credit majorităţii şi acum speră ca, făcând bun uz de zecile şi sutele sale de milioane de lire, Keegan să revigoreze actualul lot şi să adauge câteva nume de rezonanţă. Până în 14 februarie, când va împlini 57 de ani, Keegan o are pe Bolton acasă, merge la Arsenal în Cupa Angliei şi în campionat, o are pe rivala locală Boro acasă şi se duce la Villa. După ziua sa de naştere, îi vine şi Manchester United. Din nou contra lui Sir Alex Ferguson, cel din 1997, pe care ce n-ar fi dat să-l poată învinge…

De-al locului, în etate şi extrem de respectat, cu foarte bune performanţe internaţionale, Sir Bobby Robson n-a corespuns, cu toate locurile patru şi trei de acum câţiva ani. Dalglish, Gullit şi Souness nu se ridicau nici ei la aşteptările fanilor. Cât despre Allardyce… Îi va ferici oare Keegan, drept al şaptelea manager al lui Newcastle în zece ani? Să fiu sincer, ar fi o minune. Şi cum toate miliardele din ştiu eu ce afacere de succes a lui Ashley nu înseamnă neapărat şi triumfuri peste noapte în fotbal, mă îndoiesc că „Special K” va convinge nume dintre cele mai mari să meargă la St. James’ Park şi nu la alde Stamford Bridge sau Old Trafford iar ulterior că tocmai echipa sa va fi cea care să spargă „careul celor patru mari”.

Keegan are din start mulţi fani de partea sa dar şi un vârf în lot cu care era cândva la cuţite. Owen. Surpriza de ieri a fost dominată de zâmbete. BBC1, în pauza de la o oră de primă audienţă, a înfăţişat efervescenţa din Newcastle, la întoarcerea Mesiei. Trăiască Regele! Dar United şi Keegan au nevoie de rezultate. Sub vălul optimismului, atâtea sunt vocile cinice care spun că minusurile mai vechi sau mai noi ale cândva idolului tribunei Milburn Stand vor atârna prea greu în balanţă pentru orice cât de mică şansă de izbândă… 

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: