Chelsea tot mai tare: 2-0 cu Spurs. Reportaj de la Stamford Bridge

Chelsea til I diebadges standAntony & Phillip, fani Chelsea

Aceleaşi combatante, aceeaşi arenă, o altă competiţie şi alţi antrenori la cârma. Sâmbătă, mângâiat de soarele de ianuarie, în drum spre Stamford Bridge pentru jocul de campionat Chelsea – Tottenham, constituind „marele test” pentru Avram Grant, mi-am adus aminte de atmosfera din jurul aceleiaşi dispute, despre care scriam în primăvara lui 2007.

Dar gândurile mi-au fost întrerupte de conversaţia a doi fani. Mergeau şi ei spre stadion. „Avem pe Spurs astăzi şi nu va fi uşor. Dar parcă suntem mai optimişti ca niciodată!” a explicat omul între două vârste. Va începe Chelsea cu Anelka? „Cred că va intra pe parcurs dar începem probabil cu Pizarro. Ne-am obişnuit să jucăm cu un singur vârf şi pare a face faţă. Anelka va fi probabil înlocuitorul pe termen lung al lui Didier Drogba, care, aşa cum a declarat acum câteva luni, pare a dori să plece, poate chiar la finele sezonului. Ce păcat! Bun jucător… Şi chiar dacă se zbate mult, aleargă şi pare a fi intrat cât de cât în jocul echipei, Shevchenko ar putea fi şi el cedat, tocmai acum, când a început să-i priască la Bridge”. „Doar că ne vom alege cu puţini bani de pe urma lui”, a adăugat companionul său mai tânăr. „Chiar şi cu sosirea lui Anelka, prevăd  că vom mai mişuna după un vârf în lunile următoare”, a revenit fanul mai în vârstă, care l-a amintit şi pe Kalou: „E în apele sale intrând din postura de rezervă şi mai degraba pe extremă, dar ar putea prinde primul 11 într-o bună zi!”

Odată gheaţa spartă şi problemele din atac tranşate, am făcut cunoştinţă. Phillip are 45 de ani şi ţine de-o viaţă cu „albaştrii”, cam de când Chelsea cucerea Cupa Angliei, 2-1 în rejucarea finalei din 1970 cu Leeds United. Şi l-a molipsit şi pe fiul său, Antony, în vârstă de 21 de ani, şi care mi-a spus că se declară norocos să nu fi asistat la nici un eşec al favoriţilor la Stamford Bridge. „Tata merge de zece ani la Chelsea şi acum câţiva ani m-a luat şi pe mine. Nu pot să uit, la un 2-0 cu Aston Villa. O singură dată, în Cupa Ligii, la remiza cu Charlton, când am fost eliminaţi abia la penaltyuri, i-am văzut pe băieţi ieşind învinşi de la Bridge. Iar afară, o singură înfângere.” (foto 3: Antony şi Phillip în tricoul lui Chelsea)

„Cu Grant suntem mai ofensivi” 

Le pare rău după Mourinho? „Echipa lui a fost mai ţeapănă şi ermetică în defensivă însă Grant a făcut-o să joace mai aventuros, mai deschis, pe atac. E mai plăcut ochiului. E un stil mai atractiv. Şi rezultatele încep şi ele să apară. Să fiu sincer, a fost grozav în perioada lui Mourinho, dar în ultima vreme prea era mult în centrul atenţiei.”

Antony e de părere că lui Mourinho i-ar surâde să preia naţionala Portugaliei, în vreme ce tatăl său e convins că lusitanul aşteaptă o ofertă de la Barcelona. „Nu e prea roză treaba acolo şi s-ar putea să-l debarce pe Rijkaard. Mourinho a mai lucrat acolo, va avea bani pentru achiziţii din toate colţurile lumii. De ce să fi fost constrâns să lucreze cu un anumit grup limitat de jucători? Cred că de asta nu i-a convenit cu adevărat să preia Anglia. Plus că e prea tânăr pentru un asemenea job, la 44 de ani.”

„Iar Grant trebuie că face ceva extrem de bine din moment ce suntem încă implicaţi în toate competiţiile. Mă bucur mult că am tratat cu seriozitate Cupa Ligii şi, cu toate accidentările, tot ne-am impus la mijlocul săptămânii în faţa lui Everton. A fost un adevărat test de caracter. Am senzaţia că Grant îşi motivează mai bine stafful tehnic, fiind mai eficient. Scoate mai mult de la ei”, a spus Phillip. Antony a adăugat că sosirea lui Henk ten Caat a contat din plin.

Campionatul sau Champions League? Grea întrebare. Antony, băiatul, a admis că Liga Campionilor lipseşte din cabinetul cu trofee: „Dacă ar fi să aleg, aş prefera să putem triumfa în Europa. Dar de când au renăscut speranţele în campionat, nu ştiu ce aş alege. E o adevărată performanţă că am stat în plasa primelor două clasate şi că am scos tot atâtea puncte ca Arsenal peste sărbători. Zece din 12. Înclin să cred că dacă jucătorii noştri se vor întoarce fără accidentări de la Cupa Africii şi ne vom afla pe-atunci tot la 4-5 puncte în urma lui Man United şi Arsenal, atunci avem o şansă reală la titlu. De ce? Pentru că atât Arsenal, cât şi Man United şi Liverpool vor veni pe terenul nostru. Suntem în cărţi!” Optimism exagerat? Deloc, aş spune.

Phillip şi Antony n-au abonamente anuale, ci statut de membri, care le permite să achiziţioneze bilete şi la unele meciuri de campionat. Dacă aplică online cu două meciuri înainte, atunci pot achiziţiona chiar două bilete. „Am fost la patru-cinci jocuri de campionat în acest sezon şi la câteva eliminatorii. Contra lui Liverpool în Cupa Ligii şi cu Valencia şi Schalke în Champions League. Sunt fascinante serile europene. De exemplu anul trecut, la acel memorabil 4-0 cu Real Betis, fanii oaspeţilor au impresionat prin felul cum şi-au încurajat echipa. Au cântat tot meciul, chiar şi la 4-0. Foarte frumos!” şi-a amintit Antony.

Phillip şi Antony, tată şi fiu, revin la un meci de campionat după cel jucat în ziua de Boxing Day, 26 decembrie, şi speră ca „albaştrii” să se impună şi în turul patru al Cupei Angliei, în 26 ianuarie, la Wigan. „Cu sorţi prielnici, poate că în turul V am juca la Stamford Bridge. Doar că am auzit că biletele nu vor fi mai ieftine de 25 de lire” a spus Phillip.   

Pe King s Road, nu departe de stadion, Phillip şi Antony se opresc la magazinul lor favorit de peşte cu cartofi prăjiţi. Dau să le fac o poză şi alţi doi fani se opresc din drum. „Va fi 3-0!” strigă unul. La care companionii mei se luminează la faţă şi zâmbesc larg obiectivului foto: „Three – nil!” Aşa ne şi despărţim. Batem palma. Le surâde 3-0.

Eu intru în agenţia de pariuri Paddy Power, cunoscută pe-aici, irlandezii colaborând cu predicţii şi analize şi în populare emisiuni radiofonice interactive. 3-0 e cotat cu 13-1. Iar Shevchenko cu cele mai mari şanse să deschidă scorul: 4-1. Dar dacă se începe cu Pizarro? Peruanul e la 5-1. Iar un 3-3 ca anul trecut în FA Cup e la 50/1.

De vânzare: praz sub formă de insignă 

Dau colţul şi sunt pe Fulham Road e puhoi de lume. Un fan intervievat de o echipă de televiziune aminteşte de atribuţiile defensive ale lui Obi-Mikel. Pe alţii îi aud argumentând în privinţa utilizării lui Pizarro: „Să-i dăm credit! Poate merge”. Pizarro pare a fi în gândurile tuturora, odată ce s-a aflat că Anelka va debuta pe parcursul jocului: „Dacă e 1-0 la pauză cu el unic atacant, atunci e OK!” Şi tot aşa.

Un stand cu produse ale clubului are un uriaş panou cu insigne. Care merg cel mai bine? „Din Europa, Barcelona. Dar şi Real, Milan şi, uite-aici, Juventus” îmi explică proprietarul. Mă uit şi la oferta de preţuri. Două lire insigna sau trei pe 5 lire. De toate. De la Farnborough Town şi Northwich Victoria până la Hannover 96. „Dar şi cele ale lui Chelsea se vând grozav. Am avut 300 cu un praz sub care era scris Chelsea. S-au dus ca pâinea caldă. Din glumă, devenise un soi de tradiţie aici, la Stamford Bridge. Un simbol al locului. Probabil unii fani consideră prazul atât de neplăcut la gust încât, după o muşcătură, îl aruncă. Aşa s-a ajuns să arunce cu el în teren. Până când într-o bună zi a fost adăugat pe lista obiectelor interzise de introdus în stadion” a continuat chioşcarul. Dar tot poţi pretinde că vrei să-l mănânci în pauză. Şi ne amuzăm. „De fapt, din faţa standului meu, de pe acest trotuar, la parada campionilor din 2006, fani au aruncat în glumă cu un mănunchi întreg spre platforma double-deckerului, pe care se aflau jucătorii. Să-i fi văzut cum se fereau! Ce mai amuzament. Şi de aceea Chelsea celery badge (notă: insigna lui Chelsea cu praz) a mers atât de bine. Altele două, rotunde, una mai mare, cealaltă mai micuţă, uite-o, cu contur negru, care e a doua culoare a clubului, merg constant cel mai bine”.

Chelsea până la moarte 

Îl las la standul său de la intrarea Stamford Gate şi mă duc spre poarta Britannia Gate. Acolo, un bătrânel poartă ochelari în culorile clubului şi cu „Chelsea til I die” pe lentile. „Chelsea până la moarte”. Totul e de vânzare, totul e despre Chelsea. Mă întreabă de ţara de provenienţă şi îi zic de Dan Petrescu. „Bun jucător, da, da!” Şi mă întreabă şi dacă vreau un bilet. „Ieftin, pentru tine. La 50”. Alţi câţiva, şerpuind prin mulţime, aminteau şi de 70. Cincizeci, într-adevăr ieftin. Dar nu mai e vreme. E dur şi pe puncte. (foto 1: comerciantul cu ochelari de soare „Chelsea până la moarte”; foto 2: standul cu insigne „Prazul lui Chelsea”) 

Acum, o condiţie esenţială ca fanii „albaştrilor” să-l pună sută la sută la suflet pe antrenorul israelian este un rezultat bun în faţa rivalei de decenii Spurs. Ai bătut-o pe Spurs, eşti al nostru, ar spune suporterii lui Chelsea. Dar şi Ramos vrea să confirme că dublul triumf cu Sevilla în Cupa UEFA poate fi transplantat la Tottenham.

Tatăl lui Grant, supravieţuitor al Holocaustului 

Vineri, în preziua meciului, revista Jewish Chronicle, a comunităţii evreieşti din Londra, a dezvăluit prin vorbele tatălui lui Avram Grant, Meir Granat, tragedia familiei sale, victimă a Holocaustului. Refugiat din Polonia în stepele Rusiei, Granat a supravieţuit împreună cu un frate de-al său, sfârşind însă prin a-şi îngropa tatăl şi cinci fraţi şi surori, cu toţii răpuşi de frig şi foamete. Meir s-a salvat şi într-o bună zi, pe când avea 15 ani, Avram Grant avea să afle de la tatăl său cumplitul adevăr. În asemenea circumstanţe, un joc de fotbal şi un rezultat favorabil împotriva rivalei „de moarte” par chestii banale, triviale.

Dar Grant s-a impus şi sâmbătă. Juliano Belletti, fundaşul dreapta, cotat de aceiaşi Paddy Power cu 28/1 pentru deschiderea scorului, ca şi fundaşul central Carvalho, revenit recent după o accidentare, a marcat în minutul 19 iar Anelka şi-a făcut apariţia în minutul 58, debutând pentru al optulea său club. A ochit transversala, a avut ocazii de gol, dar tot micuţul Shaun Wright-Phillips a închis conturile: 2-0 în minutul 80. A cincea victorie succesivă în campionat pentru Chelsea, apropiată la doar un punct de Man United, care ia startul peste câteva minute. Şi veşti şi mai bune din nordul Londrei. Arsenal 1 – Birmingham City 1. Ce mai sâmbătă!

Fără şira spinării Terry – Lampard – Drogba, cu accidentaţi sau marcatori în Cupa Africii, Chelsea e tot mai tare sub Grant. Secretul mi l-a dezvăluit deja Antony şi Phillip. Iar Mark Bright, fostul eficace atacant de culoare, a conchis pe BBC Radio 5 Live: „Anelka va fi grozav pentru Chelsea!” Un debut de bun augur aşadar. Pe 19 la Birmingham City, pe 22 în returul semifinalei de la Everton, pe 26 în cealaltă cupă, la Wigan, şi abia pe 30 ianuarie din nou acasă, cu Reading. Apoi, în februarie, printre altele, Olympiakos în deplasare pe 19 şi, dacă iese totul bine la Everton, o finală de Cupa Ligii pe Wembley. Să tot fi fan al lui Chelsea…

Chelsea: Cech – Belletti, Alex, Carvalho, A Cole – Makelele – Wright-Phillips (90, Sidwell), Ballack, Malouda (84, Bridge) – J Cole – Pizarro (58, Anelka).       

Tottenham: Cerny – Chimbonda, Dawson, King, Lee – Lennon, Boateng (84, Kaboul), O Hare (77, Defoe), Malbranque (59, Taarabt) – Berbatov, R Keane.

De la 1-3 la 2-0 

Şi ce diferenţă poate să facă zece luni. Cu Mourinho la timonă, Chelsea s-a chinuit să revină de la 1-3 cu Tottenham la Stamford Bridge şi să smulgă o remiză cât o rejucare, în Cupa Angliei. Cu Avram Grant, a învins cu 2-0. Şi altceva a fost diferit în acest weekend în sud-vestul Londrei. Totul a decurs calm şi paşnic, sub ochiul ager al unui extins contingent poliţienesc. Scenele din martie anul trecut sunt doar istorie.

S-a întâmplat tot la Stamford Bridge, anul trecut, pe scena Cupei Angliei. Într-o însorită amiază de duminică, Chelsea şi Tottenham Hotspur s-au confruntat pentru un loc în sferturile de finală ale FA Cup. Meciul era transmis în direct şi pe BBC1 însă atractivitatea unui derby local a magnetizat lumea la stadionul lui Chelsea. În trecut, acest duel a fost deseori vitriolic în tribune şi mai ales pe străzi, înainte şi după meci. Cunoscătorii marchează finala Cupei Angliei din 1967, câştigată de Spurs cu 2-1, drept scânteie a ascuţirii rivalităţii dintre albaştrii din sud-vestul capitalei şi trupa alb-bleumarin din nord. Iar în cărţi publicate ale unor foşti „duri”, astăzi domesticiţi, cum ar fi un anume King, suporter al lui Chelsea, explicaţiile sunt clare ca lumina zilei: „Nu-mi amintesc să fi fost făcut vreodată de fani ai lui Tottenham. Dacă îi întrebi pe suporterii lui Arsenal, îţi vor spune că mai mult şi mai mult le displace Spurs. Însă fanii lui Spurs pe noi ne urăsc cel mai mult”.

Însă în 11 martie 2007 nimic n-ar fi sugerat o reascuţire a rivalităţii înăbuşite peste ani de măsurile de securitate luate de autorităţi. Nici măcar corul „We are Tottenham!”, al unui grup al suporterilor oaspeţi, izbucnit în faţa pubului The Jolly Maltster, al cărui ecou era oarecum provocator în combinaţie cu vâlvătaia flăcărilor care cuprinseseră un geamantan părăsit pe trotuarul vecin. Priveam cu câţiva fani ai lui Chelsea, de la celălalt capăt al pieţei, dar pericolul nu plutea nicidecum în aer. Flacăra s-a stins, fanii au luat drumul tribunelor şi meciul a început. Nu era decât minutul 4 şi Dimitar Berbatov descidea scorul: Chelsea 0 – Spurs 1.

S-a încheiat 3-3, de la 3-1 pentru Tottenham, olandezul Martin Jol scăpând printre degete prilejul de a-l elimina din competiţie pe Jose Mourinho. Seara, s-a lăsat cu sânge. Un grup probabil din zonă, înarmat cu bâte, a descins pe nepusă masă într-un pub nu departe de stadionul Stamford Bridge, unde se relaxau fani ai lui Spurs rămaşi încă pe teritoriul lui Chelsea. A fost ca-n filme, conform ştirilor de-a doua zi. Deloc de mirare, în meciul rejucare de peste zece zile, la White Hart Lane, pe teren s-a lăsat cu cartonaşe roşii iar din tribună a năvălit un fan al lui Spurs pus pe plătit poliţe. Ţinta, Frank Lampard. A fost o seară în care Shevchenko şi-a justificat suma de transfer iar Chelsea s-a calificat, ulterior cucerind Cupa Angliei, dar mai pregnant a ieşit în evidenţă rivalitatea dintre Tottenham şi „albaştri”.   

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: