Ziua 166. Ca si cum un turc ar da lectii de romana la Academia Romana

By soulofarunner

Nu multi sunt englezii care ii cunosc foarte bine regulile. Iar putini sunt cei care stiu in amanuntime regulamentul. E o procesiune cat ziua de lunga de aruncari din alergare, de la punct fix, al unei mingi ca de oina, spre adversarul cu bata din echipa adversa. Meciurile sale test sunt programate pe durata a 5 zile, depind de conditiile meteorologice si de lumina la amurg, sunt cu pauze de pranz si ceai, reunesc si jucatori purtatori de burtica-marsupiu aproape ca la golf, care, fie vorba intre noi, nu-i un sport ci un moft, si a fost inventat de englezi fara a se fi raspandit, aidoma fotbalului, la scara mondiala.

Cricketul are un cerc restrans de practicanti si tari competitoare dar are propria Cupa Mondiala. Iar pentru cresterea spectaculozitatii sale, are doua versiuni “prescurtate”, si anume One Day Internationals, jocurile decise intr-o zi si nu in 5, respectiv The Twenty20es, in care numarul de aruncari si loviri a mingii, de fiecare parte, e si mai redus. Ei bine, in acest weekend, in Londra si Albion, a pornit la drum Cupa Mondiala a celei de-a doua variante. World Twenty20 Series.

Anglia, tara de origine a cricketului, nu intre favorite, ci cu 10/1 cota de castigare a trofeului, dupa experte ca India si Africa de Sud. Australienii, nasii englezilor nu doar la cricket, sunt inca vazuti in lumea acestui sport drept cei mai tari din parcare, iar vecinilor neo-zeelandezi le-a crescut si lor recent cota. In general, se reunesc cam 12-15 natiuni, in majoritate din tarile Commonwealth, de exemplu cu Pakistan si Indiile de Vest, din Caraibe, dovedindu-se mereu reprezentative redutabile, dar cu una ca Bangladesh fiind carne de tun, in ciuda granitei cu experta Indie. Puritanii jocului iti vor spune insa ca varianta Twenty20 e doar un surogat ieftin si nu ofera masura abilitatii jucatorilor, motiv pentru care nu toate formatiile de top se regasesc in acelasi careu de asi si in “prescurtare”. Din pacate, in cazul Angliei, Albionul nu e intre favorite nici in testele propriu-zise, nici in variantele sale prescurtate. Ceea ce s-a mai dovedit o data inca de la startul ostilitatilor, si nu oriunde, ci la Lord’s, pe terenul gazda al Federatiei Engleze de Cricket.

Lord’s e o minune arhitectonica, avand gazon plusat si numeroase tribune cu loje care mai de care, unde sampania si caviarul curg valuri, intr-o zona cu tocuri inalte a Londrei, aproape de Muzeul Sherlock Holmes din Baker Street. Iar cricketul, trebuie subliniat, ramane un bastion al claselor macar medii, fiind in trecut un sport al straturilor dominante ale societatii. Poate ca, fiind apanajul doar unor anumite structuri sociale, de aceea a si ramas intr-un cerc restrans, neraspandindu-se pe glob in randul maselor, aidoma popularului fotbal.

Dar sa revenim la World Twenty20 Series. Caci in cricket pana si unele ca Scotia si Irlanda, verisoarele… , sunt oarecum niste intruse, fara o traditie solida in cricket si fara palmares. Si se intampla ca irlandezii, desi sa fi figurat la Campionatul Mondial propriu-zis de cricket, sa nu participe la actuala competitie. Scotienii sunt, dar cu sanse mici, iar cu sanse iluzorii s-au prezentat olandezii. Olanda la cricket?!?

Nici vorba de portocale mecanice. Poate olandezi zburatori. Recuperatori de bani, angajati in industria publicitatii ori pentru Burger King, schiori-coboratori, acestia ar fi cativa dintre olandezii care au descins vineri seara in sacrul templu al cricketului nu doar englez, Lord’s din Londra. Ei bine, dupa o cavalcada de simboluri, nume si cifre in combinatii de neinteles pentru un neavizat, si care sunt parte componenta a oricarei transmisii televizate a jocului, partida de deschidere Anglia – Olanda s-a incheiat cu 162-5, ca scor al englezilor, la 163-6, ca rezultat al portocaliilor, si asta in favoarea Olandei. La chiar ultima minge a meciului, Olanda a smuls victoria, la Lord’s, in dauna Angliei.

Albionul a mai fost el umilit la cricket in ultimii ani, fie cu cateva esecuri surpriza, fie fiind “demolati” categoric de adversari traditionali, dar niciodata n-au suferit umilinta de a fi infranti de niste novice, si inca in “buricul” acestui sport, pe terenul de referinta al England Cricket Board.

Am urmarit jocul intre englezi, in paralel cu lansarea unei seri de karaoke si cu DJ, dintr-un pub pe nume Duke of Edinburgh. Cand gluma s-a ingrosat, localnicii au inceput sa celebreze orice minge buna a Albionului sarind extaziati de pe scaune, de parca ar fi jucat mingile cheie din celebrele Ashes Tests cu rivalii australieni, si poate pana si Ducele de Edinburgh s-a rasucit in mormant in momentele cand, dupa ultima minge irosita de inaltul englez Broad, olandezii au invadat Lord’s intr-o efervescenta a bucuriei triumfului la potou, in ultima secunda, un triumf neasteptat si urias prin proportiile surprizei.

Englezii, batuti in propriul fief, la propriul lor joc, de niste amatori inediti ai cricketului, cotati cu ultima sansa la turneu… “E ca si cum am fi batuti de Kazakhstan la fotbal” l-a scapat gura pe un englez, uitand ca in seara urmatoare Albionul urma sa evolueze tocmai la Astana. E ca si cum unui turc i s-ar oferi o catedra a Academiei Romane, intru predarea lectiilor de limba romana.

World Twenty20 Series va continua, cu sau fara Anglia dupa faza grupelor. Intotdeauna, tara gazda ofera un plus de interes pentru intregul competitiei si iesirea sa din cursa ciunteste din efervescenta competitiei. Dar nici englezii nu sunt profeti la cricket in tara lor. Guvernul se destrama, institutii financiare s-ar fi topit fara a fi nationalizate, lira sterlina plonjeaza, lanturi de magazine isi pun lacatul, somajul e in crestere, multe nume si firme se discrediteaza la darea deoparte a valului, si restul companiilor sunt vandute unor consortii straine si poate sfarsesc, aidoma altora, prin a disparea sau a fi falimentare, societatea civila in general, ca si coeziune, e de cativa ani intr-un proces de evidenta destramare, restul sporturilor nu merg nici ele prea bine, Olimpiada 2012 pare incet-incet a se transforma si ea intr-un fiasco financiar, iar acum, uite, … cricketul. Albionul, invins acasa de… Olanda!

Se poate mai rau? Se poate mai jos? O-ho-ho, si inca cum. Bineinteles! Consolarea a urmat a doua zi, cu Anglia invingatoare in Kazakhstan, 4-0. Albionul e ca si calificat la Cupa Mondiala de fotbal din Africa de Sud, de la anul. Ca o observatie, si doar atat, ca doar Anglia e mai abitir difuzata in Romania decat in insula, nu multi au fost jucatorii proveniti din “careul de asi”. Green (West Ham) – Johnson (Portsmouth), Upson (West Ham), Terry (Chelsea), A Cole (Chelsea) – Walcott (Arsenal), Gerrard (Liverpool), Lampard (Chelsea), Barry (Manchester City) – Rooney (Man Utd), Heskey (Aston Villa). Pe cat de mare dominatia in campionat, pe atat de subtire reprezentarea la nationala…

Etichete , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un Răspuns